Nebunie

Scriem ceva de bine sau nu
Poate azi va ieși la lumină ceva mai bun
Mă îngrozesc când privesc în oglindă, îs nebun
Sau stai, ție ți se pare totul pe dos, ca-n Neptun
Peste tot aceeași figură de aur, ce minuni
Ce vrăjeli aduni, îndruni și împarți la nebuni.

Tot eu sunt, încercând să mă strecor printre lupi
Mincinoși urâți, cu teamă și ură pe mulți, niciunul
Nu ajută, nu iartă, falșii perfecți printre inculți.
Sătul de voi, sătul de toți aroganții cu pretenții
Pe care îi ridicați ca proștii în slăvi
Și întunecați eterul cu atâtea tâmpenii.

Dar mergem înainte indiferent de situație
În genunchi niciodată nu vom sta, în primejdie
Poate fi viitorul dacă alegi mereu greșit și aleagoriu
Mizerii umane ce își bat joc de tot poporul.